Plecând de la realitatea că online-ul face parte din viața noastră, că, orice s-ar întâmpla nu ne vom întoarce la o viață fără tehnologie digitală, că tehnologiile digitale preiau încet încet multe aspecte din viața noastră și modelează deja prezentul și viitorul copiilor noștri, foarte mulți părinți, din dragoste pentru copiii și ghidați de bune intenții, precum și numeroși actori din domeniu educațional, se grăbesc să invite tehnologiile digitale în viața copiilor, cu convingerea că astfel îi pregătesc mai bine pentru viitor, le facilitează dezvoltarea rapidă de abilități esențiale, pe scurt contribuie din plin la educația de calitate și dezvoltarea accelerată a copiilor lor.

Înainte de a analiza raportul cost-beneficiu al prezenței digitalului în viața copiilor, vă invit să explorați informațiile colectate în  studii realizate în România cu privire la comportamentul în mediul online al copiilor români, studii ce au în spate instituții credibile și foarte diferite, un ONG activ în domeniul drepturilor copilului, Organizația Salvați Copiii^[1], o companie privată de telefonie mobilă, precum și Inspectoratul General de Poliție.

Dintre cele mai relevante informații, menționăm:

• În cele mai multe dintre familii, vârsta la care copiii încep să petreacă timp online în mod autonom autonom este 7 ani.
• 96% dintre copii accesează Internetul folosind telefonul mobil smart.
• Peste 90% dintre copii declară că au un profil sau un cont pe o rețea socială.
• 27% dintre respondenți afirmă că, într-o zi obișnuită de școală, petrec peste 6 ore online sau își verifică constant dispozitivul de pe care navighează – să reținem că datele au fost culese înainte ca școala online să devină o constantă în viața copiilor. În cazul unei zile libere, fie că vorbim de sfârșitul de săptămână sau de vacanță, 48% dintre copii petrec peste 6 ore pe zi online.
• 31% au făcut mai puține lucruri cu familia sau au neglijat aspecte legate de școală pentru a naviga pe internet; 28% au încercat fără succes să petreacă mai puțin timp online; 13% au neglijat rutinele de masă și somn pentru a fi online; 23% nu s-au simțit confortabil când nu au putut să stea pe internet;
• 54% afirmă că au fost deranjați/ supărați de comportamentul altor navigatori online (procentul este semnificativ mai ridicat în rândul fetelor);
• 25% au fost deranjați/ supărați de comportamentul în online al unor persoane cunoscute;
• Pentru 44% dintre cei care au resimțit disconfort emoțional online, intensitatea emoțiilor de teamă/ furie/ rușine a fost foarte ridicată;
• 43% postează online informații personale precum fotografii, adresa la care locuiesc, școala frecventată sau locurile în care merg;
• Mediul online este principala sursă de informare a copiilor respondenți; 48% verifică rar sau deloc valoarea de adevăr a informațiilor citite online;
• 61% s-au simțit inconfortabil urmare a ceva văzut online (procentul este semnificativ mai ridicat în rândul fetelor); principalele tipuri de informații generatoare de disconfort: conținutul violent sau care incită la violență și conținutul sexual;
• Chiar dacă se declară deranjați, mai puțin de 2 din 10 copii au o reacție (de exemplu, a vorbi cu cineva sau a găsi o altă soluție);
• 43% au văzut/ primit mesaje cu conținut sexual în mediul virtual;
• 22% au văzut / primit mesaje cu conținut sexual zilnic sau cel puțin o dată pe săptămână;
• 50% dintre copiii care au avut acces la astfel de mesaje, afirmă că le-au fost trimise personal; 20% dintre aceștia afirmă că li s-a cerut consecutiv mesajului, fotografie sau înregistrare video cu părțile intime (procentul este semnificativ mai ridicat în rândul fetelor);
• 5% recunosc că au postat/ trimis cuiva mesaje cu conținut sexual (procentul este semnificativ mai ridicat în rândul băieților);
• Peste 63% dintre copii se joacă online, iar dintre aceștia, mai multe de 40% joacă jocuri destinate exclusiv publicului adult.

Cifrele de mai sus ne arată dincolo de tăgadă, faptul că cei mai mulți dintre copiii noștri au o prezență constantă și semnificativă în mediul online și utilizează în mod curent tehnologiile digitale. Cu ce îi îmbogățește și mai ales cât îi costă această realitate?

O parte tot mai mare a comunității de practicieni se pune de acord cu privire la apariția unor consecințe negative de necontestat la nivelul copiilor și adolescenților: expunerea excesivă, timpurie, generează rezultate developmentale generale slabe (comunicare, motricitate, problem solving, abilități sociale); expunerea la ecran generează interferențe negative semnificative cu ciclurile de somn; substituția ecran/persoană în interacțiune; între 7-10 ani, mai mult de 2 ore/zi de expunere la ecran generează risc crescut de anxietate și depresie. Mai puțin de doi ani de școală online au fost suficienți pentru ca multe dintre realitățile descrise mai sus să devine evidente în tot mai multe familii cu copii de toate vârstele.  

Una dintre cele mai prestigioase asociații profesionale din lume, Asociația Americană de Pediatrie, susține o recomandare atât de clară: în primii doi ani de viață ecranele vor fi complet interzise în viața copiilor, urmând ca din al treilea an de viață să fie introduse cu precauții de timp și conținut, astfel încât, la final de preșcolaritate (6 ani) un copil să nu ”consume” mai mult de o oră de ecran zilnic, alternat cu activități diverse de mișcare în aer liber și interacțiune umană.

Dacă ne îndreptăm atenția către comunitățile educaționale, descoperim un număr în creștere de cadre didactice tot mai îngrijorate de capacitățile atenționale fluctuante, interesul scăzut și motivația dezechilibrată a copiilor în raport cu activitatea de învățare. Mai mult, nu există încă studii serioase care să ateste că în școli se învață mai bine datorită mediilor digitale; nu există încă niciun studiu independent relevant care să ateste că procesele de învățare ale copiilor sunt mai eficiente doar prin introducerea calculatoarelor și ecranelor în sala de clasă; într-una dintre țările cu cel mai digitalizat sistem educațional, Coreea de Sud, Ministerul Educației a anunțat cu îngrijorare că 12% dintre elevi sunt dependenți de internet.

Cât despre rețelele de socializare, au adus în viața copiilor, printre altele, interacțiunea sub anonimat, identitatea falsă, comportamente negative fără asumare, consecințe sau responsabilitate, frauda (economică, academică, identitară etc.), fenomenele de cyber – bullying/ mobbing, precum și o percepție pervertită asupra conceptului de prietenie și o subjugare a valorii personale și a stimei de sine în fața numărului de aprecieri și distribuiri.  

Nu în ultimul rând, trăim în premieră, un transfer de riscuri pentru sănătate tipice vârstei înaintate, către generația de copii, tot mai frecvent diagnosticați, similar seniorilor din viața noastră, cu obezitate, pierderi neurocognitive sau diabet.

Semnalele de alarmă cu privire la utilizarea excesivă sau nesănătoasă a ecranelor de către copii sunt numeroase. Cu toate acestea, literatura de specialitate, care să ne ajute să înțelegem cu ușurință riscurile și să generăm schimbări pozitive în viața copiilor, nu este întotdeauna accesibilă. Studiile evidențiază deficite de dezvoltare și comportamentale de natură să îngrijoreze și cel mai relaxat și senin părinte sau practician în domeniul sănătății sau educației copilului: limbaj sărăcăcios sau cu o funcționalitate redusă; dificultăți de coordonare sau întârzieri în dezvoltarea motrică; jocuri stereotipe, repetitive sau lipsite de un fir logic sau narativ; deconectare în contextele sociale; toleranță extrem de scăzută la frustrare, însoțită de comportamente de agresivitate și/sau fizică; lipsă de curiozitate și explorarea redusă a mediului înconjurător; reacție redusă sau absentă atunci când cei din jur inițiază interacțiune socială; dificultăți de înțelegere a unor instrucțiuni simple, utilizate în contextul vieții de zi cu zi; gesturi și comportamente stereotipe, inadecavte în mediile specifice în care se află copilul; dificultăți de concentrare a atențiie și tulburări de somn – toate acestea observate în diferite combinații, în viața copiilor cu consum excesiv de ecrane. Excesul de ecrane la vârste foarte mici (naștere – 3 ani) interferează cu principalele achiziții în procesul de creștere și dezvoltare a copiilor: relația de atașament cu părinții, dezvoltarea limbajului și a abilităților de comunicare, progresul în joc ca mediu prioritar de învățare pentru copii mici, consolidarea abilităților de management emoțional, cu precădere toleranța la frustrare și efort, concentrarea atenției, capacitățile cognitive, motricitatea și abilitățile de interacțiune socială.

Conștienți de influența crucială a mediului înconjurător în totalitatea sa, aupra dezvoltării neuro-cognitive, sociale și emoționale a copilului,  experții în sănătatea fizică și emoțională a copilului, ne invită să devenim atenți la rutinele de zi cu zi ale acestuia, pentru a vedea în ce măsură există resurse pentru îndeplinirea acelor nevoi fără de care creierul copilului nu se dezvoltă armonios: nevoia de a fi privit, de a i se vorbi, de a fi alinat prin mângâieri și îmbrățișări; nevoia de a împărtăși, de a se juca, de a-și folosi corpul în explorarea lumii reale, tridimensionale, de a avea experiențe senzoriale complexe tactile, auditive, olfactive, gustative, vizuale etc.

Din fericire însă, părinții nu sunt lăsați fără recomandări practice, concrete și eficiente referitoare la introducerea și utilizarea sănătoasă și echilibrată a mediilor și tehnologiilor digitale de către copii, astfel încât creierul lor în dezvoltare să nu fie afectat. Este constant prioritizată în recomandări

• facilitarea relațiilor nemediate ale copilului, cu prorpiul corp, cu părinții săi, cu mediul înconjurător,
• jocul spontan, zilnic, de preferat în aer liber;
• rutinele cotidiene, de somn și hrană, eliberate de ecrane, de la mic la mare; cu alte cuvinte, fără ecrane la masă și în dormitor;
• utilizarea ecranelor în spațiile comune, în proximitatea adulților, de dorit, în diadă cu aceștia;
• informarea și educarea părinților în ceea ce provește urilizarea aplicațiilor de control parental;
• discuții preventive, începând cu vârsta de 7-8 ani, referitoare la: pornografie, cyberbullying, piratare, furt de date personale;
• timp limitat la ecran, în conformitate cu recomandările etapei de vârstă;;
• activități zilnice diversificate, care să satisfacă nevoile cognitive, de mișcare, emoționale și de socializareale copiilor;
• evitarea utilizării ecranelor în prima și ultima oră din zi;
• ‍

Articol scris de Diana Stanculeanu - psiholog expert în sănătatea mintală a copilului și adolescentului

^[1] https://www.salvaticopiii.ro/sci-ro/files/92/928f0bff-bffa-447a-9a27-df979ba1008f.pdf

‍